(1745-1806; n. Sadu, Judetul Sibiu), carturar roman. Istoric, filozof, traducator, reprezentant de seama al Scolii Ardelene. Nepot al episcopului Ioan Inocentiu Micu-Klein.
Alcatuieste argumentatia istorica pentru "Supplex Libellus Valachorum". Scrieri istorice in care sustine originea romana si continuitatea poporului roman pe acest teritoriu ("Brevis historica notitia originis et progressu nationis daco-romane", "Scurta cunostinta a istoriei romanilor" si "Istoria, lucrurile si intamplarilor romanilor pe scurt"). Autor al primei gramatici tiparite a limbii romane ("Elementa linguae daco-romanae sive valachicae", in colaborare cu Gh. Sincai). Foloseste pentru prima data alfabetul latin in tipariturile romanesti ("Carte de rugaciuni").
In spirit iluminist, initiaza o mare lucrare lexicografica, continuata ulterior de alti invatati, intre care si Petru Maior, si care a stat la baza "Lexiconului de la Buda". Traduceri si prelucrari de opere ("Biblia", "Esopia", "Varlaam si Ioasaf", "Istoria bisericeasca" a lui Claude Fleury). Carturar cu vaste preocupari, si-a inchinat viata renasterii culturale a romanilor.